PHQ-9 și GAD-7 sunt, probabil, cele două chestionare clinice cele mai frecvent folosite în practica psihologică pentru screening-ul depresiei și al anxietății. Deși par similare ca format — ambele cu itemi scorați de la 0 la 3, ambele referindu-se la ultimele două săptămâni — evaluează dimensiuni clinice distincte, iar confundarea scopului lor poate duce la o interpretare incorectă a tabloului clinic al unui client.
Ce evaluează PHQ-9
PHQ-9 (Patient Health Questionnaire-9) evaluează simptomele de depresie, urmărind criteriile de diagnostic pentru episodul depresiv major din DSM — dispoziție depresivă, anhedonie, modificări ale somnului și apetitului, oboseală, sentimente de vinovăție sau inutilitate, dificultăți de concentrare și, important, ideație suicidară.
Ce evaluează GAD-7
GAD-7 (Generalized Anxiety Disorder 7-item scale) evaluează simptomele specifice anxietății generalizate — îngrijorare excesivă, dificil de controlat, neliniște, tensiune musculară, iritabilitate și tulburări de somn legate de îngrijorare. Nu evaluează simptome depresive sau alte tipuri de anxietate (fobii specifice, anxietate socială izolată).
De ce se folosesc frecvent împreună
Depresia și anxietatea coexistă frecvent — un client cu simptome depresive raportează adesea și anxietate semnificativă, și invers. Administrarea concomitentă a celor două instrumente oferă o imagine mai completă a tabloului clinic decât administrarea izolată a unuia singur, permițând identificarea profilului predominant (depresiv, anxios sau mixt) chiar de la evaluarea inițială.
Când se folosește doar unul dintre cele două
Dacă motivul prezentării clientului este clar centrat pe un singur tip de simptomatologie — de exemplu, un client care vine specific pentru îngrijorare excesivă, fără indicii de dispoziție depresivă — administrarea izolată a instrumentului relevant (GAD-7, în acest caz) poate fi suficientă pentru evaluarea inițială, fără a complica inutil procesul cu un al doilea chestionar.
Diferența în interpretarea itemilor de risc
PHQ-9 conține un item specific despre ideație suicidară (itemul 9), care necesită întotdeauna evaluare directă, indiferent de scorul total. GAD-7 nu conține un item echivalent — anxietatea generalizată, prin natura ei, nu include în mod direct riscul suicidar ca simptom central, deși poate coexista cu acesta în prezența unei depresii comorbide, motiv suplimentar pentru administrarea ambelor instrumente atunci când există suspiciune de tablou mixt.
Monitorizarea separată a evoluției
Atunci când un client are atât simptome depresive, cât și anxioase, monitorizarea separată a celor două scoruri (PHQ-9 și GAD-7) pe parcursul terapiei permite observarea evoluției diferențiate — este posibil ca anxietatea să se amelioreze mai rapid decât depresia, sau invers, informație utilă pentru ajustarea planului de intervenție.
Concluzie practică
Pentru evaluarea inițială a oricărui client care raportează dificultăți emoționale generale, administrarea ambelor instrumente — PHQ-9 pentru depresie și GAD-7 pentru anxietate — oferă, în câteva minute, o imagine de bază solidă, comparabilă în timp, care poate ghida atât evaluarea clinică inițială, cât și monitorizarea evoluției pe parcursul intervenției.